Aer ozonat,
la capătul
Șușiței.

La 600 de metri altitudine, drumul național 2D lasă în urmă podgoriile și urcă spre nord-vestul județului, pe firul apei. Aici, valea Șușiței se îngustează și face loc unui sat de munte înconjurat de păduri dense de fag. Sovejă a fost cunoscută decenii la rând ca stațiune climaterică pentru aerul său puternic ozonat. Astăzi, forfota turistică de altădată a dispărut, dar tocmai această liniște regăsită atrage călătorul modern. Localnicii își văd de ritmul lor pastoral. Dimineața, un cioban își mână oile țurcane spre pășunile înalte, în timp ce ceața se ridică de pe lacul de acumulare construit în anii '80. Este o așezare unde timpul curge altfel, dictat de anotimpuri și de tăierea lemnului.

Motive să rămâi

Pădurile de fag și brad îmbracă versanții din jurul depresiunii. Aerul rece și curat, încărcat de ioni negativi, justifică faima istorică a așezării. Aici respiri altfel, iar temperatura scade brusc cu câteva grade față de Focșani. Din centrul satului pornesc poteci nemarcate spre culmile împădurite, folosite mai ales de tăietorii de lemne și de ciobani. Lacul de acumulare Sovejă, ridicat pe cursul Șușiței, oferă un loc de popas pe malul apei. Nu este un ochi de apă glaciar, ci o lucrare hidrotehnică din beton și pământ, integrată treptat în peisaj. Păsările de apă cuibăresc acum în stufărișul de pe margini. Spre seară, la marginea pădurii, poți observa urme proaspete de cerb sau chiar de urs brun. Natura își recâștigă teritoriul în liniște. Câțiva pescari își aruncă undițele în apa rece, așteptând nemișcați.

Dincolo de natură, așezarea păstrează o moștenire istorică solidă. Mănăstirea Sovejă domină centrul comunei. Ctitorită de Matei Basarab în secolul al XVII-lea, biserica fortificată a rezistat cutremurelor și a fost restaurată recent. La câțiva pași, o biserică de lemn ridicată după modele vechi completează peisajul spiritual. Tradiția pastorală rămâne însă inima locului. Sus, la stânele din munți, bărbații frământă cașul și pregătesc brânza de burduf în coajă de brad. Coboară în sat doar la sfârșit de săptămână. În curțile caselor, femeile afumă păstrăv indigen la foc mocnit de fag. Gustul peștelui se potrivește cu un pahar de vin alb, sec, adus de la Panciu. Urda proaspătă, servită cu mămăligă aburindă, încheie o zi de muncă. Este o cultură a lemnului și a oieritului, păstrată din tată în fiu, fără artificii turistice.

La Sovejă, aerul te taie și te vindecă în același timp. Pădurea de fag coboară până în curțile oamenilor, iar liniștea are o greutate aproape fizică. — Radu Munteanu, etnograf, 1982

O zi în Sovejă

Dimineața începe devreme, odată cu zgomotul tălăngilor pe ulițele înguste. Cumpără o bucată de brânză de burduf direct de la un producător local și pornește spre lacul de acumulare. Plimbarea pe malul apei durează o oră. Aerul rece de munte îți trezește simțurile. La prânz, caută o pensiune care servește mâncare tradițională. Cere o porție de păstrăv afumat, alături de o mămăligă trasă la tigaie. Acompaniază peștele cu o Fetească Regală rece, un vin alb care taie perfect grăsimea ușoară a afumăturii. După-amiaza este rezervată istoriei. Urcă treptele spre Mănăstirea Sovejă și observă zidurile groase, gândite pentru apărare. Zăbovește în curtea interioară, unde umbra nucilor bătrâni oferă un refugiu răcoros. Spre seară, întoarce-te în sat. Oprește-te la o poartă sculptată în lemn și ascultă poveștile bătrânilor așezați pe bancă. Ritmul zilei se stinge încet, lăsând loc cerului plin de stele, ferit de poluarea luminoasă a orașelor.

Trei zile de explorare

Un weekend prelungit îți permite să legi Sovejă de restul atracțiilor din Munții Vrancei. După prima zi petrecută pe valea Șușiței, folosește dimineața următoare pentru a traversa munții spre valea Putnei. Drumul național 2D te poartă prin păduri seculare până la Tulnici și apoi la Lepșa. Aici, peisajul se schimbă radical. Cheile Tișiței te așteaptă la doar șase kilometri distanță de centrul satului Lepșa. Rezervă patru ore pentru traseul marcat cu bandă roșie prin defileul săpat în calcar. Pereții abrupți și apa limpede a pârâului creează un cadru sălbatic, unde poți observa capre negre pe stâncile înalte. În a treia zi, întoarce-te spre Sovejă și explorează satele din jur. Caută meșterii populari care încă sculptează în lemn sau negociază o urcare la o stână autentică, ajutat de un ghid local. Nu te grăbi deloc. Distanțele sunt scurte, dar drumurile de munte cer atenție și răbdare. Fiecare curbă dezvăluie o altă perspectivă asupra culmilor împădurite, iar liniștea acestor locuri izolate merită trăită pe îndelete.

Cum ajungi

Accesul principal se face din Focșani, urmând drumul național 2D pe o distanță de 75 de kilometri. Asfaltul este în stare bună, iar traseul șerpuiește de-a lungul râului Putna, apoi urcă spre Sovejă. Există curse regulate de autobuz din autogara Focșani, dar un autoturism personal îți oferă flexibilitatea necesară pentru a explora împrejurimile. Găsești locuri de parcare fără plată în centrul comunei, aproape de mănăstire. Semnalul mobil este stabil în sat, pe rețelele principale, dar dispare complet odată ce te adâncești pe potecile din pădure sau în zona de defileu. Descarcă hărțile offline înainte de a porni la drum și alimentează cu carburant din timp, deoarece stațiile de benzină sunt rare în zona montană.