Pârâul Tișița și-a săpat patul în calcarul Munților Vrancei timp de mii de ani. Rezultatul: un defileu sălbatic de aproximativ șase kilometri, cu pereți verticali de până la 200 de metri, intercalat cu pâlcuri de pădure mixtă. Accesul se face din satul Lepșa, urmând banda roșie marcată îngrijit. Rezervație naturală din 1973, zona păstrează una dintre cele mai bine conservate populații de capre negre din sudul Carpaților. Traseul nu este lung, dar cere atenție constantă pe pietrele alunecoase.
Primul kilometru e un drum lat de carieră, plat și odihnitor. După podul de lemn, peisajul se schimbă brusc — defileul se îngustează, soarele dispare între pereți, iar pârâul devine principalul protagonist. Treci de zece-douăsprezece ori prin albia râului, pe punți improvizate din trunchiuri sau direct pe pietre. În anumite zone, cablul de oțel fixat în stâncă te ajută să nu aluneci. Apa Tișiței este limpede ca lacrima și rece tot anul, hrănind o populație sănătoasă de păstrăv indigen. Privește în sus la marginile cheilor — vei vedea aproape sigur cuiburi de șoim călător sau acvilă de munte.
Punctul culminant al traseului este intersecția cu Râul Putna, după aproximativ trei ore de mers atent. Aici, valea se deschide brusc și descoperi un loc bun de popas, sub un cot al apei. Mulți drumeți întorc de aici. Cei mai antrenați continuă spre Vârful Coza, dar urcușul devine serios și necesită ghid local. Iarna, intrarea în chei este complet închisă — gheața face traseul impracticabil până la sfârșitul lui martie. Primăvara târzie și începutul toamnei sunt momentele ideale.
Tișița nu se cucerește. Te lasă să treci doar dacă o respecți — pietrele, apa rece, capra neagră care te privește de sus, tăcut. — Marin Tudose, ghid Salvamont Vrancea
Bocanci cu talpă Vibram, obligatoriu. Apa Tișiței este potabilă în partea superioară, dar pentru siguranță cară-ți minim doi litri de persoană. Telefonul nu prinde semnal după primul kilometru, deci anunță pe cineva înainte de a porni. Bastoane de trekking ajută enorm pe pietrele ude. Vara, temperatura în defileu este cu cel puțin cinci grade mai mică decât în Lepșa — ia o jachetă subțire chiar și pe căldură. Există o singură cabană la intrare, deci mâncare și apă suplimentară trebuie cărate.
Cheile Tișiței se combină firesc cu un weekend în Lepșa. După traseul matinal, ia-ți timp pentru un prânz lung la pensiune — păstrăv afumat, mămăligă, brânză de burduf. A doua zi poți urca la Lăcăuți (1777 m) sau să cobori spre Soveja pentru un contrast cu valea liniștită. Distanța totală a buclei este de aproximativ 80 km auto.
Din Focșani urmează DN2D spre Tulnici și apoi spre Lepșa, aproximativ 85 km. Drumul este asfaltat în întregime, dar pe ultimii kilometri șerpuiește destul. Lasă mașina la marginea pârâului, în parcarea amenajată dinaintea satului Lepșa. De aici, intrarea în chei este marcată clar cu un panou Romsilva. Salvamont Vrancea răspunde la 0237.218.001 în caz de urgență.
Fotografii din defileu — primăvara târzie, vara devreme, începutul toamnei.
Cheile Tișiței se află în Munții Vrancei, la 6 km de satul Lepșa și 85 km de Focșani. Intrarea se face pe DN2D, cu parcare amenajată la marginea pârâului. Cea mai apropiată gară: Focșani.
Combină traseul Tișiței cu alte obiective la mai puțin de 40 km. Lepșa, Tulnici, Lăcăuți — tot ce poți face într-un weekend.