Festivalul
Brânzei și Țuicii
de casă.

Acum doisprezece ani, șapte ciobani din Soveja s-au întrebat la o țuică unde dispar cașii lor cei buni. Răspunsul era știut — la oraș, în pungi de plastic, alături de telemea grecească. Așa a apărut, dintr-o conversație nervoasă, un festival care, în loc să țipe după turiști, le spune simplu: vino să vezi ce se întâmplă când brânza nu trece prin niciun supermarket.

Trei zile, opt stâne reprezentate, douăzeci și unu de cazane de țuică în piață, două orchestre de fluier, un concurs de făcut tocăniță „la doi cazani" și o noapte de hore care, anul trecut, s-a terminat la patru dimineața pentru că ploaia a uitat să cadă.

„La festival nu vinzi caș. Vinzi povestea cașului. Asta e diferența între un kilogram și un kilogram pe care omul îl ia acasă cu numele meu pe el."

Veniți cu pofta nesfârșită. Plecați cu un kilogram de caș afumat, o sticlă de țuică de prune și o rețetă de tocăniță pe care v-o spune cineva pe care nu o să-l mai vedeți niciodată, dar pe care nu o să-l uitați.